31 iulie 2010, o seară toridă de vară. Câțiva prieteni buni înșirați pe fololii, uitându-se la un film. Unul dintre ei rămâne fără țigări și – lenevos din fire – n-are chef să coboare la magazin să-și cumpere altele. Rămas fără țigări, a doua zi decide să se lase.

Da, împlinesc astăzi un an de când m-am lăsat de fumat brusc, fără țigări electronice, cărți motivatoare sau plasturi cu nicotină, și sunt destul de mândru de mine pentru treaba asta. Scările nu-mi mai sunt inamici, respirația nu-mi mai miroase a scrumiere murdare iar dinții imi mulțumesc pentru că le-am dat ocazia să își păstreze nuanța încă albă. Continue reading →