Ne-am cunoscut în vremuri tumultoase, când nu știam foarte bine cu cine ar trebui să mă împrietenesc, când eram în anturaje dubioase.
Am avut câteva decepții, dar tu m-ai găsit și mi-ai dat speranță. Ai fost lângă mine, m-ai ajutat când mi-a fost greu, iar eu am investit în tine la rându-mi timp și dragoste pentru că știam că nu vor rămâne nerăsplătite.
Ți-am luat apărarea când lumea te-a vorbit de rău, spunând că ești bătrân și prost. Te-am lăudat cum am știut eu mai bine, am reușit uneori să schimb păreri preconcepute despre tine, ba chiar am convins câțiva oameni să se împrietenească și ei cu tine.
Am apreciat întotdeauna ochii tăi limpezi, costumele tale elegante și mai ales vitalitatea de care ai dat dovadă. Chiar și atunci când eu eram obosit, tu erai mereu acolo proaspăt, gata de acțiune.
Mi-e și rușine să recunosc asta față de tine, dar m-am îndrăgostit. M-am îndrăgostit de o jună cu forme foarte rotunde și fund bombat, care mă îndeamnă să pun mereu mâna pe ea și s-o mângâi. Uneori tremură când o ating, alteori geme ușor. Nu e sportivă ca tine, obosește repejor, însă până atunci mă face să mă simt în al nouălea cer. Aseara ne-am uitat la stele împreună, mi-a arătat constelațiile. Știe atât de multe constelații…
Dar ce-mi place cel mai mult la ea este că învață în maxim 1 minut să facă aproape orice. Să mă înțeleagă când îi vorbesc în limbi straine, să imi spună tot ce știe frate-său mai mare despre un obiect la care ne uităm, să rezolve Sudoku, să se joace cu mine și câte și mai câte…
Îmi pare rău că a trebuit să ne oprim aici, prietene. Mi-ar fi plăcut să fac toate lucrurile astea împreună cu tine. În atâtea și atâtea feluri ești mai bun decât ea! Păcat că nu și în cele care contează…
