Spiritul de competiție

Acum vreo 8-10 ani (chiar nu mai țin minte cât), îmi plăcea să învăț chestii. Nu mă refer la lecțiile de la școală, alea nu mi-au plăcut niciodată pentru că majoritatea erau predate cu foarte mare grijă ca tu, elev, să nu reușești să înțelegi cum le poți pune în practică în secunda 2, ci mereu ca niște ”baze teoretice” pentru ”ce urma să înveți”. Aplicabilitate din părți!

Mie îmi plăcea (și îmi place) să combin cunoștințe, să îmi dau singur seama că articulația cotului și bicepsul de la biologie, împreună cu o greutate ținută în mână, constituie o pârghie de gradul 3 de la fizică și să calculez ce forță exercită în mod real mușchiul meu, folosind legea conservării momentului învățată tot la fizică.

Îmi plăcea să știu totul despre orice, cum funcționează, de ce există, cand a fost creat, cine l-a scris, cât spațiu ocupă etc. O lungă perioadă de vreme mi-am tot surprins prietenii cu informații despre toate prostiile din lume, probabil cea mai notabilă dintre ele fiind pedala pe care toti mecanicii de locomotivă trebuie să o apese periodic pentru a preveni oprirea trenului. Nu pot să vă spun cât mișto s-a făcut de mine pentru treaba asta, pentru ca după ani să se dovedească a fi adevarat 🙂 Anyway…

Toate lucrurile astea sunt clasate sub denumirea de ”cultură generală” și observ cu tristețe că nimeni nu mai pune preț pe așa ceva. Nici măcar formatul TV care promovează exact acest concept.

Înscriere, înscriere, dar să știm și noi

Nu știu alții cum sunt, eu încerc să fiu mereu corect. Agasant de corect. De cele mai multe ori, prost de corect. De aceea, când Ciprian a scris pe Twitter că s-au deschis înscrierile, am zis să-mi încerc puterile. După capul meu, aveam șanse.

Am constatat cu tristețe că nu e chiar așa. Regulile sunt simple: suni la un număr cu tarif normal, răspunzi corect la o întrebare cu 4 variante de răspuns, iar cele mai rapide 80 de răspunsuri cu timpi peste 0,2 secunde intră pe lista scurtă. Pragul de 0,2 există pentru a preveni frauda (se presupune că e imposibil să răspunzi corect în mai puțin de 0,2 secunde fără să te bazezi pe noroc sau mijloace ajutătoare nepermise). Poți suna de oricâte ori, timpul cel mai bun fiind luat în considerare. Toate bune și frumoase până aici.

Ce nu ți se spune

Este că de fiecare dată când suni, pentru o ediție a emisiunii, întrebarea este aceeași. Chiar și variantele sunt identice. Nici măcar ordinea variantelor nu diferă de la apel la apel. Toate astea duc la posibilitatea scrierii unei aplicații care în mod automat ”apasă” singură tasta corespunzatoare răspunsului corect astfel încât, luând în considerare întârzierile create de rețea, semnalul să ajungă în centrală cât mai repede după trecerea celor 0,2 secunde.

Improbabil? Să aruncăm un ochi peste primii 80 de timpi de răspuns pentru editia 20 a emisiunii (cea mai veche ediție pentru care nu se intrase în faza a 2a a preselecției la momentul scrierii acestui post). Datele sunt luate de aici.

Carevasăzică, 80 de răspunsuri în mai puțin de 3 milisecunde unul de celălalt. Deci, în 203 milisecunde tu, participant:

  • ai căutat în memoria de lungă durată răspunsul
  • l-ai găsit
  • ai asociat răspunsul unui număr de la 1 la 4 apelând la memoria de lucru care conținea variantele de răspuns
  • ai căutat acel număr pe tastatura telefonului tău
  • ți-ai poziționat degetul deasupra tastei în cauză
  • l-ai apăsat
  • (în funcție de modelul telefonului) i-ai și dat drumul tastei pentru a trimite semnalul prin rețeaua de telefonie
  • ai așteptat ca semnalul trimis de tine să fie purtat de rețea în centrală și să fie validat

Desigur, dacă făceai toate astea în 194 de milisecunde (care înseamnă un timp cu aproximativ 5% mai mic decât 203), erai un robot care încerca să fraudeze sistemul. Huo! Robotule!

Pentru a pune 200 de milisecunde în perspectiva, ”o clipită” sau durata necesară pentru a clipi în mod reflex din ochi este de aproximativ 150 de milisecunde, deci cu 25% mai puțin.

Înțeleg ca, în calitate de organizator, să nu iei în calcul toate variantele de fraudare de la început. Dar să observi ca ediție după ediție se repetă scenariul și tu să nu schimbi nimic, mi se pare rea voință. Pe cât facem pariu că or să înceapă sa participe aproape numai băieței pricepuți în ale IT-ului la edițiile ce urmează? 😀

Și ca să închei

Da, eram capabil să implementez o aplicație și să încerc să o folosesc pentru a mă califica la VSFM cu un timp de 201 milisecunde. Insă am presupus că scopul concursului (și, subsecvent, al preselecției) nu este să vezi cine poate face o astfel de aplicație, ci să verifici nivelul de cunoștințe al fiecăruia dintre participanți.

Când intru într-o competiție, vreau să câștig corect! Vreau să câștig respectând regulile, la fel ca toată lumea, nu să dau dovadă că sunt mai creativ sau mai priceput în eludarea lor. Hoțul neprins nu este negustor cinstit, hoțul neprins este o persoană lipsită de scrupule.

1 thought on “Spiritul de competiție

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *