Azi a fost o după amiază foarte tare. M-am dus #ladentist întru eterna (sper) tămăduire a măselelor mele de minte, care – ale dracu’ – n-ar crește una în direcția indicata de soare la amiază. Toate sunt independente și democrate și cresc în ce parte vor ele.
Mno… Continue reading
Trainuim. Antrenăm, pregătim. Updatăm. Aducem la zi. Ne focusăm. Ne concentrăm. Customizăm. Personalizăm. Performează. Dă randament. Agreem. Ne punem de acord.
Și preferatul meu: Face sens. Are sens.
Doar zic…
Spre deosebire de tot soiul de guri (i.e. pluralul de la guru – n.r.) care n-au o problemă cu a avea 2,4 milioane de prieteni pe diverse rețele de socializare, eu am. Și dacă cineva necunoscut mă adaugă pe vreuna dintre cele două care presupun reciprocitate (adicătelea să fiu și eu, la rându-mi, prieten cu antemenționatul necunoscut), am prostul obicei de a întreba dacă ne cunoaștem. Țin la curățenia listelor mele de cunoscuți și prefer ca ele să reflecte realitatea.
Până acum mi s-a întâmplat foarte rar să îmi dau seama după o astfel de discuție că, de fapt, cunosc persoana respectivă. De cele mai multe ori primesc răspunsuri de genul ”A, păi nu ne știm, dar m-am gândit să-ți dau add” sau altă explicație dubioasă din aproximativ același registru. Continue reading
Acum vreo 8-10 ani (chiar nu mai țin minte cât), îmi plăcea să învăț chestii. Nu mă refer la lecțiile de la școală, alea nu mi-au plăcut niciodată pentru că majoritatea erau predate cu foarte mare grijă ca tu, elev, să nu reușești să înțelegi cum le poți pune în practică în secunda 2, ci mereu ca niște ”baze teoretice” pentru ”ce urma să înveți”. Aplicabilitate din părți!
Mie îmi plăcea (și îmi place) să combin cunoștințe, să îmi dau singur seama că articulația cotului și bicepsul de la biologie, împreună cu o greutate ținută în mână, constituie o pârghie de gradul 3 de la fizică și să calculez ce forță exercită în mod real mușchiul meu, folosind legea conservării momentului învățată tot la fizică. Continue reading
31 iulie 2010, o seară toridă de vară. Câțiva prieteni buni înșirați pe fololii, uitându-se la un film. Unul dintre ei rămâne fără țigări și – lenevos din fire – n-are chef să coboare la magazin să-și cumpere altele. Rămas fără țigări, a doua zi decide să se lase.
Da, împlinesc astăzi un an de când m-am lăsat de fumat brusc, fără țigări electronice, cărți motivatoare sau plasturi cu nicotină, și sunt destul de mândru de mine pentru treaba asta. Scările nu-mi mai sunt inamici, respirația nu-mi mai miroase a scrumiere murdare iar dinții imi mulțumesc pentru că le-am dat ocazia să își păstreze nuanța încă albă. Continue reading
Cred că vorbesc în numele unui număr semnificativ de oameni când mulțumesc hoyo.ro pentru porția sănătoasă de râs pe care mi-a oferit-o. Știu ce vă întrebați cu toții acum:
Yes! But will it blend? Dar cum fac ringtone din melodia aia? Continue reading