A cui e vina? Păi, a nimănui, evident! Profesorii sunt prost plătiţi, demotivaţi, nu îşi mai fac treaba cum trebuie. Studenţii (ăia mai conştiincioşi, nu toate pramatiile) se plâng că ei ar face şcoală, dar n-are cine să-i înveţe. Au rezultate proaste, iar profii sunt evaluaţi (nefavorabil) după rezultate, drept urmare sunt prost plătiţi, demotivaţi… înţelegeţi voi. E vina tuturor, şi totuşi a nimănui. Iar în timpul ăsta, ceea ce era odată un punct de referinţă în formarea tinerilor devine o bătaie de joc pe banii mei, ai tăi şi ai tuturor celor ce plătesc taxe şi impozite.

Nu-i nimic, până la urmă dacă te-a dus capu’ şi ai intrat la buget, ce pretenţii să ai? E moca, nu? Cum poţi pretinde ca un lucru gratuit să fie de calitate?! Başca, dacă ai trecut toate materiile cu vreun 7-8, iei şi ditamai bursa de 2 milioane şi ceva. Şi vii cu pretenţii de-astea?! Vrei laboratoare dotate modern? Vrei materie diferită de cea de acum 20-30 de ani? Marş, mă, de-aici!

…

…

Ziceam nu foarte demult pe Twitter că am trecut pe la facultate (site vizibil acum nici 2 ani) să-mi iau o adeverinţă. Am ajuns prima dată la secretariat într-o vineri la ora 09:05. Am plecat cu adeverinţa marţi la ora 11:30. În total, în 3 zile (plus un weekend), am stat pe holurile alea aproximativ 9 ore.

Acum un an, pe când lucram la proiectul de diplomă, profu’ îndrumător mi-a recomandat să particip la sesiunea de comunicări ştiinţifice (aş da şi link dacă ar exista). Idee strălucită, ţinând cont că în acele 3-4 zile am făcut 70% din proiect. Mai mult, a fost atât de bine primit proiectul meu (un soft destul de simpluţ de load-balancing), încât am luat şi un premiu. De vreo 30 de lei noi (300.000 ROL). Ce să mai… măreţ!

Mă trezesc de curând (la ~1 an după eveniment) cu un mail de la o fostă profesoară din anul I care mă întreba dacă am primit banii cuveniţi. Îi răspund că nu ştiu şi nici nu mă interesează foarte tare, motivul pentru care am participat fiind de a face ceva pentru licenţă.

La vreo 2 săptămâni primesc reply, din care vă reproduc o bucată:

Referitor la premiile de anul trecut, dl. Decan le-a spus studentilor prezenti la sesiunea din acest an ca in mai 2009 s-a petrecut “o greseala” din cauza careia banii nu au mai ajuns deloc la voi, fara sa precizeze alte amanunte.

Dar a adaugat ca va asteapta la dansul, la Decanat (preferabil in aceasta saptamana) ca sa va inscrie pe o lista si sa incerce sa plateasca acum banii respectivi.

Acest post îi este dedicat, drept urmare, domnului Decan al Facultăţii de Automatică şi Calculatoare, domnul Dumitru Popescu.

Domnule Decan,

Subsemnatul Tudor Sandu, absolvent al Facultăţii pe care o conduceţi, vă rog prin prezenta să mă aşteptaţi că vin imediat! Nici nu ştiu cum să fug mai repede de la serviciu să vin vreo 5-6 ore pe la faculate sa îmi daţi şi mie banii ăia, trai-v-ar famelia dumneavoastră!

Menţionez că ştiu că n-o să vă găsesc din prima, că o să fiţi în nişte întâlniri importante şi că studenţii vă chinuie cu tot felul de treburi de-astea mărunte. Ştiu şi că nu aveţi habar care este IBAN-ul meu, deşi nu l-am schimbat de 4 ani şi vi l-am dat de vreo 5 ori. Nu-i nimic, vi-l mai comunic o dată, doar n-am ceva mai bun de făcut.

Cei 18 fraţi ai mei vă mulţumesc şi ei în cor pentru că v-aţi amintit de premiul meu şi că aţi binevoit să mi-l acordaţi, într-un final. Mai bine mai târziu decât niciodată! Acum avem mâncarea asigurată pe 2 luni.

Cu adânc respect,
Ing. (slavă cerului!!!) Tudor Sandu

Era să omor un om. Dar ce zic eu unul… era să omor încă vreo cinci, dacă bunul domn miliţian, vajnic apărător al buchei legii nu m-ar fi oprit şi nu m-ar fi pedepsit aspru pentru sminteala de care am dat dovadă. Vă mulţumesc domnule miliţian, din toata inima mea! Este de la sine înţeles că acela care trece prin oraşul Voluntari nu poate rămâne şi cu maşina întreagă şi cu permisul la purtător dacă dă de dumneavoastră.

Şi până la urmă aşa şi trebuie… dacă dumneavoastră aţi putut opri (şi l-aţi putut da pe colegu’ cu caşcheta de bord) cu un amărât de Logan de serviciu, cu 2 persoane înăuntru, prin hârtoapele alea cât casa pe asfaltul imaculat al Bulevardului Voluntari, atunci cum sa nu poată opri în 3 metri din timp maşina mea din ’95 un bolid ca al meu?! Ce dacă bezmeticul ăla respectabilul cetăţean al comunei municipiului abia pusese piciorul pe banda pe care circulaţi dumneavoastră şi nu a fost DELOC incomodat de trecerea mea? Era să-l omor! Pentru a evita cu orice preţ eventualele tulburări psihice ale mai sus menţionatului, oricând merită să-mi las eu maşina în tranşeele voastre că nu sunteţi în stare să asfaltaţi şi să daţi drumul la un semafor deja instalat să opresc în condiţii optime.

De asemenea vă mulţumesc pentru cele 18 minute cât v-am aşteptat să completaţi procesul verbal. Presupun că abecedarul era bine ascuns în torpedou, printre cărţile de colorat şi plicurile cu şpăgi pacheţelul cu mâncare. Ştiu, ştiu că nu şpagă aţi aşteptat de la mine atâta amar de vreme, Doamne fereşte! Doar cine a mai văzut apărător al legii care s-o încalce?!

Carevasăzică, o lună de zile o să merg pe jos, având grijă să-mi umplu încălţările de coji de nuci întru iertarea pe care n-o merit.

SVF!

sursa foto: times.ro

Îmi lipsea dispozitivul minunat prin care vedeam lumea prezentată uneori în culori vii şi naturale, alteori în nuanţe de cenuşiu apăsător. Îmi lipsea plăcerea de a sta tolănit la un meci cu o bere într-o mână, de a mă uita la “Vrei să fii miliardar” sau la Cronica Cârcotaşilor (aia de acu’ 4-5 ani). Veneau acele momente inevitabile de plictiseală când nu vroiam nimic altceva decât să mă uit la televizor.

Vorbesc la trecut nu pentru că s-a rezolvat şi mi-am luat TV şi abonament la cablu, ci pentru că a trecut vremea aia. De ce? Pentru că am făcut de câteva ori imprudenţa de a-mi rupe 1-2 ore şi a încerca  să urmăresc vreo idioţenie de emisiune sau film. Nu ştiu dacă e de vină criza pentru calitatea programelor, dar de câte ori imi arunc ochii spre cutia minunată, mă apucă repulsia. Numai manelişti, proşti, adulteri, jegoşi, criminali, umorişti de duzină la emisiuni cu aplaudaci plătiţi, filme cu Vandam şi Steve Martin, ştiri “senzaţionale” cu corupţie şi imbecilism la nivel înalt şi aşa mai departe.

De ce m-aş uita la televizor? Sincer, cred că îmi pot consuma timpul într-un mod mult mai productiv…

Toate informaţiile prezentate la ştiri le aflu fie la radio (când sunt în maşină), fie (îndeosebi) pe net. În plus, pe net pot căuta aceeaşi informaţie la mai multe surse, pot extrage concluzii mai avizate, pe când două buletine de ştiri nu le pot urmări simultan. Ba mai mult, pe net pot filtra ştirile din domeniile mele de interes (Dailymix ajută foarte mult în acest sens).

Filme? Prefer un HD neîntrerupt de reclame decât un rebut la a 18-a difuzare pe ProTV. Meciuri? Ies undeva cu un amic dacă într-adevăr mă interesează. Emisiuni de divertisment? Pas. Reclame? Nu, mulţumesc!

Speram să fiu dat pe spate de iniţial promiţătoarea televiziune online HappyFish, dar a căzut mult sub aşteptări (sau cel puţin sub ale mele). Mă aşteptam la mai mult de la nişte oameni care oferă celor care stau preponderent online un surogat pentru televiziunea clasică. Mă aşteptam să îşi înţeleagă mai bine targetul şi să îi ofere mai mult din ce vrea. Eh, well…

Aşa că, în speranţa că există cineva care imi poate oferi un motiv convingător să-mi schimb părerea, vă recomand călduros să faceţi ca mine. Vă scuteşte de mult timp pierdut aiurea.

Nu promit că voi scrie aici foarte des, dar mă voi strădui ca atunci când o voi face, să o fac mai potolit şi mai folositor decât până acum.

Îmi urez succesuri nebănuite!